Date demografice

 

Până în anul 1968, populația țării noastre era de 19.540.000 de locuitori.
Densitatea medie până în anul de mai sus era (după acest recensământ) de 82 de locuioripe km².
În 1987/1988, populația țării trecea de 23.000.000 locuitori.
Suprafața aproximativă a comunei Vidra în 1968 era de 10,5 km² (suprafața privind locuințele și grădina aferentă).

Numărul locuințelor era atunci:

  •     Vidra(sat) - 4055 locuitori
  •     Crețești (sat) - 3023 locuitori
  •     Șintești (sat) - 2042 locuitori

Totalul pe întrega comună era de 9120 locuitori. Raportând numărul populației pe comună la suprafață rezulta o densitate între 80-90 locuitori pe km².
Densitatea populației vidrene se încadrează în limitele populației Bărăganului de vest între 60-100 locuitori pe km². Această densitate ocupă locul de mijloc, după zona subcarpatică a Moldovei, a curburii Buzăului și a Dâmboviței.
Așezările din preajma Capitalei (în special cele de pe malurile Argeșului) sunt cotate ca zone cu densitate ridicată.
În urma densității vidrene, se situează comunele și orașele din zona de munte și din Delta Dunării, unde densitatea populației se situează între 20-40 locuitori pe km², exceptând depresiunile Maramureșului, Brașovului și Văii Jiului.

Populația comunei - în 1959-1960, prezenta următoarele categorii:țărani colectiviști în proporție de 80% aparținând categoriei de mijlocași (40%), săraci (30%), 5% intelectuali, muncitori (5%.). Restul de 20% erau funcționari și vânzători comerciali (15%) iar 5% erau țărani care refuzaseră să se înscrie în Cooperativa Agricolă de Producție (C.A.R), în general mijlocași și cei considerați chiaburi.

În primii ani de la încheierea colectivizării forțate, țăranii din C.A.P., păreau încântați de promisiunile făcute de comuniști, stimulați pentru atragerea lor în atragerea lor în CAP. S-au organizat în întreaga comună în vreo zece brigăzi fiecare cu parcelele repartizate și cu locuri stabilite pentru producerea de răsaduri pentru legumcultură.

După doi ani brigăzile legumicole pentru răsaduri nu au dat rezultate și activitatea s-a centralizat la serele C.A.P. (astăzi distruse).
Producțiile de câmp nu au dat rezultatele scontate și oameii au început să se demobilizeze.
Zilele de muncă au scăzut și ca urmare a producției mediocre și a valorificării slabe a produselor legumicole și a celor din cultura mare.

Raportul categoriilor sociale suferă transformări din ce în ce mai substanțiate:

  •     Numărul țăranilor colectivizați scade treptat la 30% iar apoi sub 20%.
  •     Se mărește numărul țăranilor "independenți" care se retrag în propiile gospodării, unde au grădini mai mici sau mai mari.
  •     Tineretul fuge de munca în C.A.P. unde rămân numai cei de vârstă medie și bătrânii. Aceștia se angajează la oraș în munci necalificate la început, apoi se califică la locul de muncă.

Cei mai tineri, după absolvirea școlii generale de 7-8 clase, se îndreaptă către școli profesionale și ceva mai puțin către licee teoretice.
O altă categorie dintre tineri urmează șoferia, se angajează la autobaza locală și în cele din Capitală. Alții devin tractoriști. La această migrație către oraș au mai contribuit și căsătoiile la oraș (vizând locuințe) precum și nevoia de forță de muncă necesară industrializării forțate. Navetismul către oraș ia amploare în rândul celor ce nu s-au stabilit definitiv în zona urbanp. În cele din urmă, în preajma revoluției, CAP-urile rămân fără forță de muncă, fără mijloace mecanizate, fără oi și fără cai (lipsa de bază furajeră), astfel că ajunge la dezastru.

Cei care s-au retras au prosperat din mica lor proprietate iar ceilalți, puțini câți au mai rămas, au asistat neputincioși la vânzarea bunurilor care mai rămăseseră, inclusiv clădirile.
Pentru terenul agricol furat, pentru caii, oile, vacile și căruțele, motoarele confiscate, foștii deposedați au primit sume derizorii drept "compensație" pentru 40 de ani de exploatare comunistă.
La sfârșit de mileniu, se pare că exodul tineretului va avea din ce în ce o turnură inversă de la oraș la țară. Restructurările din sectorul industrial va grăbi acest proces. În actuala perioadă de tranziție în loc de somaj, preferi munca la țară.
Și nu este singurul factor determinant! Mai concurează întreținerea locuinței, prețul alimentelor etc.

Intelectualii

În această sferă a noțiunii, conținutul scoate în evidență câteva categorii și anume: intelectuali localnici stabiliți în comună, intelectuali proveniți din alte părți pentru deservirea impusă în cadrul unor instituții (școală, dispensar, spital, unități comerciale, bancare, instituții de cercetare în domeniul agriculturii, în cadrul S.M.A. (Agromec), etc.
Un număr important din rândul intelectualilor, după al II-lea război mondial îl întrunește cei din rândul învățătorilor și profesorilor, determinat și de înființarea școlilor cu durată medie de 7 ani, de 8 ani și mai apoi de 10 ani.
lată o statistică numerică a intelectualilor stabiliți în localitate:

  •     învățători - 17
  •     educatoare - 6.

În afara acestora, au făcut naveta:

  •     învățători - 6
  •     educatoare - 5
  •     profesori: în total 70, din care au facut naveta 43 iar stabiliți în localitate 27.

De menționat că această situație se referă numai la școlile aflate în satul Vidra (în afară de Crețești și Șintești), pe perioada 1950-1993.
Toate cadrele de la ciclul V-X aveau calificarea pentru a preda la specialitățile pentru care erau atestate, cu licențe ale învățământului superior.
Cele de la clasele I-IV au avut fie diploma Școlilor Normale, fie a liceelor pedagogice.
Din rândul celor 70 de cadre amintite, un număr de 43, veneau din București, unde își aveau domiciliul stabil.
După 1990, la clasele V-VIII, încă cinci cadre noi calificate și una necalificată (la obiectul muzică).
Între 1947 (reforma învățământului) și până în 1998 s-au aflat la catedre la clasele V-II, V-VIII, V-X, peste 200 cadre din rândul profesorilor (la școlile din Vidra, Crețești și Șintești), peste 40 de învățători și 20 de educatoare.
Rezultatele activității didactice se reflectă în cunoștințele generațiilor până în jurul vârstei de 50-52 de ani și în orientarea profesională a
acestora.
Dacă la obiectele de învățământ exacte și în sport nu s-au văzut ”imprimări” de ordin politic, în schimb, la limba română, istorie, geografie, muzică, economie politică, generațiile amintite au rămas tributare ale scriitorilor și poeților consacrați de adevărata istorie a literaturii.
Cât privește istoria impusă de programe și prezentată în manuale, falsificarea acesteia, omiterea unor fapte istorice semnificative, ale personalităților istorice au lăsat un balast de care acum încep să-și dea seama. Mai pe scurt: nu cunosc adevărata istorie a românilor, a României - un semnal de alarma pentru viitor.
În rândul intelectualilor, putem încadra și o parte din funcționarii de la unele instituții ce au existat și din cele care mai există: de la band, agromec-uri, posta și primărie. O parte însemnată din aceste domenii au studii medii.

Astfel, la 1 ianuarie 1986, Centrul Agroindustrial Vidra, avea în întrega zonă 221 de salariati, dintre care cinci cu studii superioare, șase cu studii medii și treizeci cu absolvirea școlilor profesionale.
Astăzi, numărul celor cu studii superioare și medii s-a redus la peste 60 %(perioada de tranzitie).
La Bancoop, la Banca Agricolă, numai 2 salariați sunt cu studii superioare și 4 cu studii medii.
La P. T. T.R., există numai 6 funcționari cu studii medii
Primăriile au avut încadrați trei salariați cu studii superioare, toți cu facultatea de drept. În prezent, primăria are numai 3 cu studii superioare și numai 7 cu studii medii(la starea civilă, la secția agricolă si la financiară-in 1998).
Din rândul cetățenilor din comună, mulți tineri au fost propulsați către învățământul mediu și superior în cei 40 de ani-ca urmare a rezultatelor obținute în școlile din localitate.
Între 1920 si 1985, țara noastra a primit în rândul forțelor armate, peste 20 de ofițeri, 24 ingineri, 9 medici, 6 ingineri agronomi, 9 preoți, 14 învățători, 2 medici veterinari, 12 economiști cu studii superioare , 4 juriști, 40 de învățători și educatoare, 16 profesori si 10 asistente medicate și 4 subingineri. O activitate intelectuală și în practica profesională au adus corpul medical de la dispensarul comunal, de la punctul sanitar si de la Spitalul de distrofici din localitate. Dupa alll-lea razboi mondial și până în anul 1987, în cadrul dispensarului comunal, 8 cadre medicate, cu studii superioare, au contribuit la asigurarea cu competență, a unei foarte bune asistențe medicale.
Activitatea s-a desfășurat la dispensarul local pe cabinete:pediatrie, stomatologic, medicină generală, laborator tehnico-dentar, cabinetul de  tratamente. La cabinetul de pediatric erau 3 medici, la fel de medicină ,trei(medicina generală), la stomatologic doi medici
Medicii erau ajutati de asistente medicate în număr de patru și de un igienist-toți cu studii medii).
În 1998, fiind in perioada de tranziție se pare că modalitatea de a acorda asistență medicală, va suferi unele transformări, în sensul că familiile să își aleagă(pentru viitor), medicul din rândul celor specializati în medicina generală, cu prioritate din comună.

Pentru a încheia structura socială, amintesc, că în comună, în afara băștinașilor, se mai adaugă 2 categorii: existența romilor si cea a basarabenilor(veniți după 1940 ca refugiați).
Dar inainte de aprezenta acest aspect, se cuvine a completa numărul intelectualilor care deservesc o asistenta de specialitate la Spitalul de distrofici care are un local propriu și un mic parc. Spitalul a luat ființă după data de 15 decembrie 1980, în localul fostului liceu agricol care a suferit amenajări speciale. La sfârșitul anului 1987, spitalul avea un director medic și încă patru medici de specialitate. Acestora li se adaugă un administrator, 12 cadre cu pregătire medie din cadrul serviciului de contabilitate(din comună).
În afara acestora, mai sunt încadrate 41 infirmiere fără studii superioare sau medii.

Populația minoritară

După primul război mondial existau circa 20 de familii de romi.
Din rândul acestora, făceau parte 2 familii de potcovari, 6 familii de teutari, si 8 familii(din care majoritatea lucrau ca mecanici sau morari)la morile din comuna.Majoritatea copiilor urmau la școala. Romii îsi aveau cartierul lor(care exista și in 1998 pe asa numita "uliță a țigăniei". O parte din ei s-au dizlocat în alte zone: pe calea ferată, pe ulița depozitului, la marginea satului și pe strada" Gării". Aceștia sint romu băștinași.

Conviețuirea lor alături de români a fost destul de bună, fără incidente, fără furturi, fără crime, într-un cuvânt, oameni pașnici și cinstiți
Astazi numarul lor s-a mărit, numărând în întrega comună, în jurul la 100 de familii(Vidra-Crețești-Sintești).
Romii din satul Vidra sunt adepții unui cult religios-adventist-baptist și au local propriu de oficiere a slujbelor religioase, conduse de un "pastor".
O altă categorie a romilor, o constituie cea din cartierul nordic din afara satului Sintești. Cea mai mare parte din ei provin din rândul foștilor țigani nomazi. Ocupația lor principală este aceea de căldărarl Dar în afara acesteia, se ocupă cu vânzarea de sfori pentru solarii si de curele de cauciuc tot pentru domeniul legumicol(fixarea polietilenei impotrivafurtunilor), un felde negustori ambulantl-
O altă parte se ocupă de topitul metalelor de aramă, alamă, cositor, aluminiu si bronz. Nu se cunosc sursele de aprovizionare cu materie primă dar organele de poliție au stabilit că aceasta provine din distrugeri și din furturi. Deseori, detașamente de poliție alcătuiesc " razii" la casele și corturile romilor. Acești romi s-au stabilit la Sintești după anul 1979 în urma unor dispoziții ale unor organe superioare cu aprobarea organelor locale. numărul romilor căldărari se ridică la peste 1000 persoane.
Accesul în gospodăriile lor este dificil. Unii, deși au locuinte, preferă cortul. Cetățenii din zonă sunt într-o permanentă alertă pentru paza păsărilor, porcilor și țin porțile încuiate.
Se încearcă prin primărie, scoală și organele de poliție integrarea romilor în comunitatea românilor pentru o comportare mai demnă.
Într-un domeniu s-a reușit în oarecare măsură și anume în instrucția și educația școlară. Un număr de circa 40 de copii de romi urmează la școală.-
Lipsa de educație, de cultură, au consecințe dăunătoare pentru restul membrilor din societate. Astfel, se fură, caii sunt lăsați să pască în recoltele cetățenilor, lizierele de salcâmi sunt distruse, pădurea din Sintești este ciopârțită, sustrag curentul electric fără să aibă contuar becurie arzând și ziua și noaptea. Poliția si Renel le-au tăiat cablurile în câteva rânduri. Se pare că romii renunță la astfel de practici în viitor.
Ceea ce surprinde pe locuitorii băștinași este faptul că un număr de peste 10 familii de romi au reușit să înalțe clădiri durabile, cu etaje și cu împrejmuiri fără să se știe de unde provin sursele.La unele gospodării staționează în fața clădirilor mașini(autoturisme) în majoritate cu marca Dacia".
Stilul blocurilor construite(acoperișul) arată megalomania, strică aspectul construcției tradiționale românești la sate iar cei care vadatiea turnuri si turnulețe se miră de inutilitatea lor si de cheltuielile făcute în plus, fără nici un rost. Ai impresia că te găsești într-o țară orientală, către zona asiatică sau cine știe unde.
La sfârșit de mileniu, se speră că în viitoarele decenii, legislația, aplicarea ei, școala, organizțiile de femei, organele administrative locale, reprezentanții parlamentari, să aducă o activitate concertată și mai eficientă pentru transformarea romilor în adevărați cetăteni ai țării noastre. După invazia sovietică din Basarabia s-au stabilit în comună un număr de familii, cu un număr de 30 membrii. Și-au durat gospodării și au fost încadrați în societate conform pregătirii lor.

 
 
Program lucru cu publicul
  • Luni: 08:00 – 16:30
  • Marti: 08:00 – 16:30
  • Miercuri: 08:00 – 16:30
  • Joi: 08:00 – 16:30
  • Vineri: 08:00 – 16:30
Telefoane utile
Telefoane utile

Copyright © 2017 - Primaria Comunei Vidra.
Toate drepturile rezervate.

Cod judet 25 / judetul Ilfov / Tupul UAT 14 - Comuna / Codul SIRUTA al Unitatilor Administrativ-Teritoriale 105936 / Vidra

Design by