Transporturile în trecut

Până în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, transporturile către capitală și cele interjudețene se făceau mai mult cu căruţele trase de cai și rareori de boi.
Transporturile auto și pe calea ferată erau o raritate. În jurul anului 1890 când a fost redată pentru transportul pe C.F.R. gara Vidra, apare primul mijloc de transport rapid și ieftin atât de necesar vidrenilor cât și pentru cei din localitățile cele mai apropiate.
Abia după primul război mondial autobuzele particulare pentru transportul călătorilor din localitate.
Autocamioanele sunt însă inexistente. Chiar și deplasarea pe biciclete era destul de redusă deoarece bicicletele se importau și costau scump.
Între cele 2 războaie mondiale a luat fiinţă o linie particulară de autobuze având ca patron pe Ene Dumitru care lua călători pe distanța București-Jilava-Sintești-Vidra-Dobreni, Varaști și Valea Dragului. Tot în această perioadă apar și autoturismele particulare.
Primii proprietari sunt: Georgescu Vasile, Gheorghe Burlea, Teodorescu Iulian (inginer), Sima Marin (ofițer), Florea Dumitrescu (morar) și Luigi Mazetti (fabricant de conserve).
După al doilea război mondial numărul autobuzelor a sporit. Acum exista 3 trasee de călători:
1) București-Filaret-Vidra-Colibași-Gostinari-Prundu
2) București-Filaret-Berceni-Colibași-Gostinari
3) București-Berceni- Vidra-Valea Dragului-Hotare-Oltenița.
Pentru transportul mărfurilor (cu precădere legume) ia ființă Autobaza Vidra nr. 2 (coloana Vidra), care a aparţinut când de Bolintin Vale, când de Bucureşti Filaret, când de Militari (1960).
Coloana era deservită de 39 de șoferi - șeful coloanei era Bughici Nicolae, iar impegat Stanciu Rodica. Existau și 5 cadre tehnice: Marcu Gheorghe, Petre IIie, Stretnic Ion, Drăgan Ion și Necula Gheorghe. În 1989, coloana nu mai exista.
O a doua coloană aparţinea de I.J.T.L. - Giurgiu, compusă numai din furgo-taximetre care își aveau sediul la Crețești. Dispunea de 14 furgo-taximetre deservite de cei 14 şoferi și de 2 mecanici. Deservea solicitanţii numai pe raza judeţului Giurgiu (1980). Nu avea un sediu adecvat propriu. Folosea localul fostei primarii din Crețești iar mai apoi pe cel al fostei școli de 4 ani din Satul Nou (Sbircea).
La 1.01.1986 şeful coloanei era Cernicenco Mircea din comuna Vidra. În anul 1998 coloana nu mai exista, fiind desființată odată cu trecerea comunei Vidra la la Sectorul Agricol Ilfov (județul Ilfov astăzi).
În anul 1998 ne găsim în fața unei gări moderne construită cu câțiva ani în urmă ale cărei operaţiuni sunt automatizate. Preţul călătoriei
s-a scumpit de mai multe ori după 1989 și odată cu aceasta a scăzut și numărul călătorilor din localitate, care în 1998 prefera călătoriile cu autobuzele (cu orar zilnic) din jumătate de oră, duminică la 2 ore.
Cele 2 linii de autobuze, 419 și 473 au plecarea din capitală, Maşina 419 de la complexul Big Bucureşti iar 473 de la Progresu (capătul tramvaielor 7-12-17).

•     Maşina 419 are traseul București-Berceni-Vidra și retur.
•     Maşina 473 are traseul București-Jilava- Sintești-Crețești și retur.

Ambele au punctul terminus la biserica din comuna Vidra. Sunt și mulţi abonaţi.
Lângă gara nouă din Vidra există și o clădire mai veche care a făcut parte din vechea stație dotată cu aparat Morse. Acum în 1998 este folosită (după amenajări) că locuinţa pentru şeful stației, pentru birou sală de mesagerie și post de poliție.
Gara are în dotare un grup electrogen folosit în cazuri de întreruperi ale curentului electric.
Dispune de rampe de încărcare-descărcare, bascula de cântărire a mărfurilor până la greutatea de 100 t. Are 3 linii de cale ferată care se contopesc într-una singură la intrare spre Giurgiu și la ieşirea spre Bucureşti.
La sud-est dispune de 2-3 linii secundare pentru garare la rampă. Semnalizarea se face automat ca și convorbirile. Are un canton de cale ferată cu barieră acționată la comandă (spre Giurgiu). Celelalte 2 bariere și cantoane existente până în 1960 au fost demolate.
În 1986 capacitatea de lucru a crescut cu 0,6% privind baza materială.
Se remarcă preluarea de trafic, sporirea vitezei trenurilor și prevenirea cazurilor de accidente.
Planul de încărcare pe 1986 a fost depăşit cu 1665 t. Secţia de întreținere a căii ferate a făcut ample lucrări în 1976 pe o distanță de 23,5 km. Pe aceeaşi distanță s-au făcut lucrări de amenajare radicale în anul 1990.
Se efectuează periodic reparaţii la peste 2,5 km linie. În imediata apropiere, în partea opusă, există districtul de întreținere C.F.R. Vidra, care are ca șef pe Ticu Ion.
Între 1990-1998 ca șef al stației este Pavel Ion. Până în anul 1989 s-au perindat ca impegați Stancu Gheorghe (din Vidra), Lica Gheorghe, Bacuioni Valeriu, Ticamela Viorel.
În sectorul "mișcare" apar multe fluctuații de personal din diverse motive. Din rândul foştilor șefi de gară amintim pe I.Niculescu, Gramaticescu Constantin, N. Stere, Alexandru Savinescu și Pop Victor.
Între anii 1987-1990 s-au semnalat spargeri la vagoanele de marfă. A fost întărită securitatea transporturilor și s-a înființat și un post de poliție al gării. După 1990 nu au mai apărut asemenea cazuri.
Comuna Vidra mai dispune de o haltă la satul Sintești. Gara Vidra are importanța și răspunderea ei deosebită. Este situată pe o rută internaţională cu legături spre Ungaria, Germania, Cehoslovacia, Polonia și Rusia (spre vest, nord, nord-est) și cu Bulgaria și Turcia (spre sud și sud-est).
Pe aici circulă trenuri de marfă, de persoane (personale) și trenuri internaţionale rapide fără oprire.

Telecomunicații (Oficiul P.T.T.R.)

Sarcina serviciului de posta, pina la apariţia telefonului si telegrafului, pina la mijloacele moderne de deplasare si comunicare cadea in seama diligentelor poştale, cu trasuri trase de cai, de unde a ramas de la batrinii noştri si aprecierea distantei mai mari " cale de o posta"(20-25 km.). Dupa aceasta distanta se schimbau caii.
Posta moderna dateaza de pe la începutul secolului XX. De atunci si pina in prezent a cunoscut o permanenta modernizare, atit in modul de organizare cit si prin dotarea cu aparatura de tip nou, cu personal calificat si in raport cu noile cerinţe. Vechiul sistem al poştei deservea comunele de pe ruta Domnesti-Hotarele care impunea 2-3 schimburi de cai. Astăzi a devenit rapida si operativa. In 1998 se deplasează maşina poştei care preda Oficiul postai din localitate corespondenta, presa si mandatele poştale iar la întoarcere preia corespondenta care trebuie sa ajunga la destinatari.
Din anul 1973 are un local propriu si face corp comun cu o alta institutie de ordin economic:C.E.C.
Valoarea clădirii s-a ridicat, dupa terminarea construcţiei la suma de 700.000. lei. Pina in 1973 a funcţionai numai in case particulare. Oficiul P. T. T. avea activitate mai redusa.
Este organizat pe armatoarele servicii: telefoane, telegraf, serviciul postal(presa, mandate, corespondenta, pensii, coletarie etc.) , are casierie, ghişee de prezentare pentru scrisori, mandate, telegrame si serviciul de intretinere a telefoanelor si a liniilor telefonice.
La 1.01.1987 in sectorul de intretinere lucrau un număr de 27 salariaţi fata de 16 in 1965 si de 32 in 1968.
Serviciul tehnic are 6 salariaţi cu pregătire medie in 1985.

Intre anii 1952-1976 a existat si centrul de radioficare, la inceput independent dar mai apoi subordonat Oficiului P. T. T.R. În 1998, este desfiinţat.
Din rândul foştilor diriginți de poștă, amintim pe Ivan Dumitru, Florian Nicolae, Negrusa Dumitru, Stralucica Ion și Chitic Viorica.
La 10.04.1998, diriginte este Dumitrașcu Ion. Oficiul P.T.T.R. mai face astăzi și alte servicii: acordă asistență plătind ajutoarele celor îndreptățiti, eliberează cupoanele acordate de stat (subvenții) agricultorilor pe baza actelor de proprietate (cupon la hectar).